Omul invizibil

angajează. Mi se pare şi normal ca postul să se numească aşa. Click pe imagine pentru a se mări.

dar în toate oraşele!!!

Abilităţi sociale

Client important

Important, important, dar pentru cine? Pentru voi? Atunci nu îmi pasă.

Întrebări fără răspuns

Deci, dacă mai aud o dată întrebarea unde te vezi în următorii cinci ani? în timpul unui interviu, cred că am să scot Kalashnikovul şi am să împuşc pe toată lumea!

Terminaţi o dată cu ghicitul ăsta stupid, în ghiocul candidatului!

Să vă dau un exemplu care ar trebui să pună lucrurile la punct.

De dragul conversaţiei, să spunem că aveţi o firmă de distribuţie care vinde Shitty Fresh, iar un comerciant dintr-un sat/oraş cumpără de la dumneavoastră. Amândoi ştiţi că Shitty Fresh este o prostie de băutură carbogazoasă. Dar n-are nici o importanţă. Pentru că nu vă interesează. Obiectul muncii dumneavoastră nu este să faceţi judecăţi de valoare cu privire la gusturile îndoielnice ale consumatorilor. Aveţi un contract. În care este stipulat că dumneavoastra distribuiţi băutura. Şi vă faceţi treaba. Ce beţi în timpul liber este treaba dumneavoastră.

Ei, aşa este si cu contractul de muncă. De aia îi şi zice C-O-N-T-R-A-C-T! Sunt două părţi implicate, care se asigură că fiecare dintre ele să respecte ceea ce este trecut acolo. Şi trec ce au nevoie, nu dileme existenţiale.

Dar nu, noi suntem firi contemplative, ne place să analizăm, să judecăm! Chiar aşa, spuneţi-mi şi mie, 'ăi de lucraţi în HR, la ce vă foloseşte să ştiţi ce vreau să fac eu în următorii cinci ani?

P.S. am reuşit să întoarcem o întrebare la fel de proastă, pe care o răcneau cititorii lui Cristian Tudor Popescu acum douăzeci de ani, da' matale, ce ai făcut în ultimii cinci ani?

Experienţă SAP

ce om în toate minţile, cu experienţă SAP …

s-ar face collection officer

wtf?!

Negrii pe plantaţie

bodaproste şefule …

păi bine măi, e frumos? Am ajuns să ne lăudăm cu cărţile de muncă. Reclamă de criză, probabil. Bine că sunteţi voi profesionişti.

needless to say, am aplicat … :D

Calcule ochiometrice

aproximativ o lună mi-a luat să epuizez toate joburile posibile de pe bestjobs.ro şi ejobs.ro, iar rata de intersectare este cam de 70%.

După care, anunţurile se cam repetă, de la lună la lună. Aceleaşi firme, aceleaşi anunţuri, nici măcar nu mai catadicsesc să modifice vreo literă.

Bineînţeles că epuizarea se referă la anunţurile care au cât de cât de a face cu pregătirea mea şi cu experienţa acumulată. Pentru că am mai auzit şi ideea că oricum n-am nimic de pierdut dacă trimiţi aiurea în tramvai. Ba, eu zic că e de pierdut. În primul rând, îţi pierzi respectul faţă de sine. În momentul în care trimiţi fără discernământ, îţi dai seama de cât de jos ai ajuns, la fel de bine p0ţi să te duci în piaţă să îţi atârni un carton de gât, trimit cv-uri calde. Bine, în afară de asta, nu vreau să vă spun ce părere aveam eu despre cei care aveau cv-uri de ingineri şi vroiau să se angajeze în domeniul resurselor umane.

Iar pentru cei care se întreabă ce se întâmplă cu cv-urile trimise ca SPAM către toate firmele unde ţi-ai imaginat tu că ai putea să lucrezi … ei bine, în cel mai bun caz, sunt puse într-un folder, asta dacă nu fac turul biroului şi toată lumea râde de agentul de vânzări care vrea să se facă copywriter, doar pentru că a citit atent instrucţiunile de la medicamente.

şecspir

cred şi eu că aveţi nevoie de limba engleză,

cred că şi-au propus să facă toate greşelile posibile şi probabile, din partea mea au un zece pentru străduinţă.

Somn uşor

Piramida lui Maslow

sau ai degrabă piramidonul

dacă tot sunt la capitolul rememorări,

acum ceva timp, o lună, am fost la un interviu pentru căscuţe. Call center and shit. Chit că n-am lucrat niciodată. Ştiu bine o limbă străină, aproximativ bine, zic eu, încă două, oamenii erau interesaţi de vorbitori de limbă engleză în principal. Dacă e să mă iau după anunţul lor, mai degrabă erau interesaţi de cei care pot lucra noaptea. Cum am lucrat ca barman în timpul facultăţii, am  zic, ok, putem să o facem şi pe asta.

Au sediul la Semănătoarea, în clădirile noi. Nu prevestesc nimic bun clădirile de sticlă şi beton. Dar aveau rastele pentru biciclete, aşa că au luat un punct în plus.

După ce sunt plimbat de la un etaj la altul, tipa de la intrare habar n-avea ce să faca cu ţarcurile de numărat angajaţii, într-un final, apare o duduie care mă conduce într-o sală de cubicule, goale, unde îmi dă un test de engleză. Am 20’’ să îl rezolv. Ok, mă uit pe el, simplu, de eliminat cuvintele greşite. E cam de-andoaselea, dar mă rog, ce ştiu eu. Îl fac, şi după cinci minute mă duc să o caut.

Urmează discuţia. Îmi serveşte un comunicat de presă sec, mă întreabă ce părere am. Eu zic, despre ce? Ea, despre job, în general. Păi, în general am o impresie bună, dar nu mi-ai zis nimic despre job. Ea insistă. Că să zic cam câţi bani aş zice eu că merită jobul. Fuck! Tipa e aeriană. Păi nu îţi zisei că nu ştiu nimic despre job. Şi de câţi bani aş avea nevoie? De 400 de euro. Nu e cam mult? Că sunt unele nevoi pe care companiile nu sunt obligate să le asigure pentru angajaţii lor. Nu, îi explic eu, este vorba despre nevoile de bază, îmi trece prin minte piramida lui Maslow, şi un articol de Dragoş Mânac. Somn, transport, masă. Şi cam atât.

http://www.manac.ro/2009/05/27/de-ce-muncim/

Tipa schimbă foaia, că ce părere am despre call-center şi munca la căscuţă. Îi zic că pe mine mă interesează să muncesc. Nu am păreri. Cât de ridicoli pot fi unii oameni.

Bune practici

Cand am spus ca nu am oferte de angajare pentru ca nu mi-am cautat, deoarece munceam bine mersi pentru onorata companie, mi s-a raspuns ca in cazul in care vroiam sa plec, n-aş fi fost reţinut.

Voalat mi se transmitea că aş fi făcut bine să îmi fi căutat din vreme.

Bun, acum, eu a trebuit să eliberez coteţul în două zile, adică în prima mi s-a adus la cunoştinţă că serviciile mele (pe care acum jumătate de an, se jurau, că să nu plec, că nu vor să mă piardă, lacrimi de crocodil …), iar în a doua, a trebuit să predau cheile. În a treia zi eram în vacanţă fără plată … că nu sunt bani, şi  e criză

Eu unul, nu mai înţeleg, ce dracu’ mai bat câmpii cu valori şi altele, când de fapt este la fel ca în mahalaua în care am copilărit, ăla mai puternic îl trimite după mingie pe ăla mai slab …

Interviu

deci am fost la un interviu,

de fapt, am fost la două, dacă pui la socoteală plimbatul prin centru, la Sala Palatului, două trei vorbe, aceleaşi ca la primul interviu, nici concret.

La primul interviu ţi se spune că eşti boem. De ce, întrebi tu. Păi nu e o problemă. Totuşi, din ce v-aţi dat seama că sunt boem? Păi ai părul lung … WTF? Roachere, şefu’ te vrea tuns … chiar dacă jobul tău n-are nici o legătură părul lung, ceea ce s-ar traduce, nu lucrezi în alimentaţie publică, la împachetat merdenele. Fail!

Asta după ce în primul interviu, mi-a ieşit pe urechi de câte ori am auzit cuvântul comunicare. Experienţa m-a învăţat să ciulesc urechea la astfel de ticuri. Cheia este comunicarea, este nevoie de comunicare, dacă nu e comunicare, nimic nu e …

de fapt, s-ar traduce prin expedierea oricărei probleme, de orice tip cu sentinţa, nu ai comunicat bine. Cu cât mai vag este enunţul, cu atât mai repede o vei încasa.

Interesant este că pentru o firmă cu atât de mare aplomb, cum a fost cea la care m-am prezentat eu, aspectele financiare nu reprezintă un lucru demn de discutat. Probabil că domnii consideră ca suntem în Germania, sau Austria, unde te angajezi şi după aia afli ce şi cum arată cecul tău, era să scriu checul.

Iar ca să revin la comunicare, la capitolul ăsta stau chiar prost, am aşteptat în prima zi de mi-a ieşit pe nas, deja arătam a stupid, stând de jumătate de oră în secretariat … probabil că altcineva s-ar fi ridicat şi ar fi plecat. A doua oară mă sună într-o zi, după amiaza. Poţi veni la şase? Sigur, când? Astăzi! E patru! Nu contează, trebuia să te sune secretara, dar a uitat, păi roag-o pe ea să stea până la şase, vin mâine, nu pot astăzi! Fail!

*când eşti şomer, singurul lucru ce ţi-a rămas este să chibiţezi de pe margine

Dar suntem în România, unde aflii aşa, aruncat într-o doară că vei fi plătit cu parte fixă şi comision. Dar stai! Ţi s-a spus că nu faci vânzare, doar ai întreabat, că doar în vreme de criză, singurele joburi disponibile sunt cele de vânzări. Mai întrebi o dată. Da, eşti plătit cu comision, fără să faci vânzare, bine bine, comision din ce? Din ce vând alţii … cică, ca să te motiveze?!

O să te anunţăm noi, într-o zi, maximum două. Au trecut două săptămâni.

Fuck’em!

NEXT!

După

concedierea, 2 zile, predat tot … trimis în şomaj. Ce naiba fac oamenii în şomaj, stau pe site-urile de joburi şi trimit cv-uri? Mă îndoiesc.

Sunt aceleaşi anunţuri, over and over, again.

De ce ar funcţiona un sistem ce n-a dat roade nici acum cinci ani, nici acum zece (vorbesc de experienţa personală, a nu se înţelege că bestjobs.ro nu merge, sau ejobs.ro, că venii vorba).

I am really fucked … alas proper fucked.

Înainte

patru ani de muncă, ore suplimentare, tot felul de declaraţii pompoase, muncă, iar muncă, salariu micşorat, că deh, e criză …

Muieţi sunt posmagii?!

prost nu e ăla care cere, prost e ăla care dă. Păi dacă am portofoliul meu de clienţi, ce mă împiedică să îmi deschid propria firma?

Asta în cazul în care acceptăm că a pleca dintr-o firmă, luându-ţi cu tine portofoliul de clienţi, ar fi posibil, fezabil, sau moral, că tot venii vorba.

Cum adică să ai propriul tău portofoliu? Dar dacă plec de la voi? Pot să VĂ iau portofoliul?

Funebru

încă o perlă de pe bestjobs.ro

Anunt de angajare sau horoscop?

v-aţi tâmpit la cap!!!???

îmi faceţi horrorscopul, sau vreţi să aflaţi dosarul de la Securitate?!

Unde, ce, cum, când? Mai de mult găsisem un interviu în care eram întrebat de ce vreau să muncesc, n-am nimic împotriva interviurilor online, atâta timp cât se rezumă la întrebări la obiect şi de bun simţ.

Introducere

am rămas şomer …

Mare brânză. Nimeni nu a spus că aş fi fost bullet proof în faţa crizei (apropo, cuvântul ăsta n-o intra o dată şi o dată în şomaj?).

Aici am de gând să trec avatarurile şi tribulaţiile unui mic negru de serviciu în încercarea de a-şi găsi obştescul loc de muncă. Interviuri de angajare, angajatori tembeli, anunţuri ridicole, telefoane care nu răspund niciodată, promisiuni nesimţite.

Faţa întunecată a HR-ului …

Descrierea

probabil că acestei firme i-ar prinde bine şi o persoană care să corecteze greşelile făcute de alţii ...
copy/paste fail!

În loc de under construction ...