kk

Altele

Renault Trucks Romania sucks, printre altele

You are doing it wrong

 

răspunsul meu la anunţul ăsta

coordonator oraş

Sunt in cautarea de persoane care sunt cei mai buni din cei mai buni pentru un proiect „destul“ de lucrativ“. Ma ocup de un proiect revoutionar pe Internet (lucrativ este putin spus...) .Esti interesat ca la momentul potrivit sa faci parte din conducerea TOP a unui astfel de proiect pe plan mondial?

this is also wrong

this is wrong

Client important

Important, important, dar pentru cine? Pentru voi? Atunci nu îmi pasă.

Întrebări fără răspuns

Deci, dacă mai aud o dată întrebarea unde te vezi în următorii cinci ani? în timpul unui interviu, cred că am să scot Kalashnikovul şi am să împuşc pe toată lumea!

Terminaţi o dată cu ghicitul ăsta stupid, în ghiocul candidatului!

Să vă dau un exemplu care ar trebui să pună lucrurile la punct.

De dragul conversaţiei, să spunem că aveţi o firmă de distribuţie care vinde Shitty Fresh, iar un comerciant dintr-un sat/oraş cumpără de la dumneavoastră. Amândoi ştiţi că Shitty Fresh este o prostie de băutură carbogazoasă. Dar n-are nici o importanţă. Pentru că nu vă interesează. Obiectul muncii dumneavoastră nu este să faceţi judecăţi de valoare cu privire la gusturile îndoielnice ale consumatorilor. Aveţi un contract. În care este stipulat că dumneavoastra distribuiţi băutura. Şi vă faceţi treaba. Ce beţi în timpul liber este treaba dumneavoastră.

Ei, aşa este si cu contractul de muncă. De aia îi şi zice C-O-N-T-R-A-C-T! Sunt două părţi implicate, care se asigură că fiecare dintre ele să respecte ceea ce este trecut acolo. Şi trec ce au nevoie, nu dileme existenţiale.

Dar nu, noi suntem firi contemplative, ne place să analizăm, să judecăm! Chiar aşa, spuneţi-mi şi mie, 'ăi de lucraţi în HR, la ce vă foloseşte să ştiţi ce vreau să fac eu în următorii cinci ani?

P.S. am reuşit să întoarcem o întrebare la fel de proastă, pe care o răcneau cititorii lui Cristian Tudor Popescu acum douăzeci de ani, da' matale, ce ai făcut în ultimii cinci ani?

wtf?!

Negrii pe plantaţie

bodaproste şefule …

păi bine măi, e frumos? Am ajuns să ne lăudăm cu cărţile de muncă. Reclamă de criză, probabil. Bine că sunteţi voi profesionişti.

needless to say, am aplicat … :D

şecspir

cred şi eu că aveţi nevoie de limba engleză,

cred că şi-au propus să facă toate greşelile posibile şi probabile, din partea mea au un zece pentru străduinţă.

Interviu

deci am fost la un interviu,

de fapt, am fost la două, dacă pui la socoteală plimbatul prin centru, la Sala Palatului, două trei vorbe, aceleaşi ca la primul interviu, nici concret.

La primul interviu ţi se spune că eşti boem. De ce, întrebi tu. Păi nu e o problemă. Totuşi, din ce v-aţi dat seama că sunt boem? Păi ai părul lung … WTF? Roachere, şefu’ te vrea tuns … chiar dacă jobul tău n-are nici o legătură părul lung, ceea ce s-ar traduce, nu lucrezi în alimentaţie publică, la împachetat merdenele. Fail!

Asta după ce în primul interviu, mi-a ieşit pe urechi de câte ori am auzit cuvântul comunicare. Experienţa m-a învăţat să ciulesc urechea la astfel de ticuri. Cheia este comunicarea, este nevoie de comunicare, dacă nu e comunicare, nimic nu e …

de fapt, s-ar traduce prin expedierea oricărei probleme, de orice tip cu sentinţa, nu ai comunicat bine. Cu cât mai vag este enunţul, cu atât mai repede o vei încasa.

Interesant este că pentru o firmă cu atât de mare aplomb, cum a fost cea la care m-am prezentat eu, aspectele financiare nu reprezintă un lucru demn de discutat. Probabil că domnii consideră ca suntem în Germania, sau Austria, unde te angajezi şi după aia afli ce şi cum arată cecul tău, era să scriu checul.

Iar ca să revin la comunicare, la capitolul ăsta stau chiar prost, am aşteptat în prima zi de mi-a ieşit pe nas, deja arătam a stupid, stând de jumătate de oră în secretariat … probabil că altcineva s-ar fi ridicat şi ar fi plecat. A doua oară mă sună într-o zi, după amiaza. Poţi veni la şase? Sigur, când? Astăzi! E patru! Nu contează, trebuia să te sune secretara, dar a uitat, păi roag-o pe ea să stea până la şase, vin mâine, nu pot astăzi! Fail!

*când eşti şomer, singurul lucru ce ţi-a rămas este să chibiţezi de pe margine

Dar suntem în România, unde aflii aşa, aruncat într-o doară că vei fi plătit cu parte fixă şi comision. Dar stai! Ţi s-a spus că nu faci vânzare, doar ai întreabat, că doar în vreme de criză, singurele joburi disponibile sunt cele de vânzări. Mai întrebi o dată. Da, eşti plătit cu comision, fără să faci vânzare, bine bine, comision din ce? Din ce vând alţii … cică, ca să te motiveze?!

O să te anunţăm noi, într-o zi, maximum două. Au trecut două săptămâni.

Fuck’em!

NEXT!

Muieţi sunt posmagii?!

prost nu e ăla care cere, prost e ăla care dă. Păi dacă am portofoliul meu de clienţi, ce mă împiedică să îmi deschid propria firma?

Asta în cazul în care acceptăm că a pleca dintr-o firmă, luându-ţi cu tine portofoliul de clienţi, ar fi posibil, fezabil, sau moral, că tot venii vorba.

Cum adică să ai propriul tău portofoliu? Dar dacă plec de la voi? Pot să VĂ iau portofoliul?

Funebru

încă o perlă de pe bestjobs.ro

Anunt de angajare sau horoscop?

v-aţi tâmpit la cap!!!???

îmi faceţi horrorscopul, sau vreţi să aflaţi dosarul de la Securitate?!

Unde, ce, cum, când? Mai de mult găsisem un interviu în care eram întrebat de ce vreau să muncesc, n-am nimic împotriva interviurilor online, atâta timp cât se rezumă la întrebări la obiect şi de bun simţ.

Descrierea

probabil că acestei firme i-ar prinde bine şi o persoană care să corecteze greşelile făcute de alţii ...
copy/paste fail!