Piramida lui Maslow

sau ai degrabă piramidonul

dacă tot sunt la capitolul rememorări,

acum ceva timp, o lună, am fost la un interviu pentru căscuţe. Call center and shit. Chit că n-am lucrat niciodată. Ştiu bine o limbă străină, aproximativ bine, zic eu, încă două, oamenii erau interesaţi de vorbitori de limbă engleză în principal. Dacă e să mă iau după anunţul lor, mai degrabă erau interesaţi de cei care pot lucra noaptea. Cum am lucrat ca barman în timpul facultăţii, am  zic, ok, putem să o facem şi pe asta.

Au sediul la Semănătoarea, în clădirile noi. Nu prevestesc nimic bun clădirile de sticlă şi beton. Dar aveau rastele pentru biciclete, aşa că au luat un punct în plus.

După ce sunt plimbat de la un etaj la altul, tipa de la intrare habar n-avea ce să faca cu ţarcurile de numărat angajaţii, într-un final, apare o duduie care mă conduce într-o sală de cubicule, goale, unde îmi dă un test de engleză. Am 20’’ să îl rezolv. Ok, mă uit pe el, simplu, de eliminat cuvintele greşite. E cam de-andoaselea, dar mă rog, ce ştiu eu. Îl fac, şi după cinci minute mă duc să o caut.

Urmează discuţia. Îmi serveşte un comunicat de presă sec, mă întreabă ce părere am. Eu zic, despre ce? Ea, despre job, în general. Păi, în general am o impresie bună, dar nu mi-ai zis nimic despre job. Ea insistă. Că să zic cam câţi bani aş zice eu că merită jobul. Fuck! Tipa e aeriană. Păi nu îţi zisei că nu ştiu nimic despre job. Şi de câţi bani aş avea nevoie? De 400 de euro. Nu e cam mult? Că sunt unele nevoi pe care companiile nu sunt obligate să le asigure pentru angajaţii lor. Nu, îi explic eu, este vorba despre nevoile de bază, îmi trece prin minte piramida lui Maslow, şi un articol de Dragoş Mânac. Somn, transport, masă. Şi cam atât.

http://www.manac.ro/2009/05/27/de-ce-muncim/

Tipa schimbă foaia, că ce părere am despre call-center şi munca la căscuţă. Îi zic că pe mine mă interesează să muncesc. Nu am păreri. Cât de ridicoli pot fi unii oameni.