Calcule ochiometrice

aproximativ o lună mi-a luat să epuizez toate joburile posibile de pe bestjobs.ro şi ejobs.ro, iar rata de intersectare este cam de 70%.

După care, anunţurile se cam repetă, de la lună la lună. Aceleaşi firme, aceleaşi anunţuri, nici măcar nu mai catadicsesc să modifice vreo literă.

Bineînţeles că epuizarea se referă la anunţurile care au cât de cât de a face cu pregătirea mea şi cu experienţa acumulată. Pentru că am mai auzit şi ideea că oricum n-am nimic de pierdut dacă trimiţi aiurea în tramvai. Ba, eu zic că e de pierdut. În primul rând, îţi pierzi respectul faţă de sine. În momentul în care trimiţi fără discernământ, îţi dai seama de cât de jos ai ajuns, la fel de bine p0ţi să te duci în piaţă să îţi atârni un carton de gât, trimit cv-uri calde. Bine, în afară de asta, nu vreau să vă spun ce părere aveam eu despre cei care aveau cv-uri de ingineri şi vroiau să se angajeze în domeniul resurselor umane.

Iar pentru cei care se întreabă ce se întâmplă cu cv-urile trimise ca SPAM către toate firmele unde ţi-ai imaginat tu că ai putea să lucrezi … ei bine, în cel mai bun caz, sunt puse într-un folder, asta dacă nu fac turul biroului şi toată lumea râde de agentul de vânzări care vrea să se facă copywriter, doar pentru că a citit atent instrucţiunile de la medicamente.

După

concedierea, 2 zile, predat tot … trimis în şomaj. Ce naiba fac oamenii în şomaj, stau pe site-urile de joburi şi trimit cv-uri? Mă îndoiesc.

Sunt aceleaşi anunţuri, over and over, again.

De ce ar funcţiona un sistem ce n-a dat roade nici acum cinci ani, nici acum zece (vorbesc de experienţa personală, a nu se înţelege că bestjobs.ro nu merge, sau ejobs.ro, că venii vorba).

I am really fucked … alas proper fucked.

Înainte

patru ani de muncă, ore suplimentare, tot felul de declaraţii pompoase, muncă, iar muncă, salariu micşorat, că deh, e criză …

Introducere

am rămas şomer …

Mare brânză. Nimeni nu a spus că aş fi fost bullet proof în faţa crizei (apropo, cuvântul ăsta n-o intra o dată şi o dată în şomaj?).

Aici am de gând să trec avatarurile şi tribulaţiile unui mic negru de serviciu în încercarea de a-şi găsi obştescul loc de muncă. Interviuri de angajare, angajatori tembeli, anunţuri ridicole, telefoane care nu răspund niciodată, promisiuni nesimţite.

Faţa întunecată a HR-ului …