Deci, dacă mai aud o dată întrebarea unde te vezi în următorii cinci ani? în timpul unui interviu, cred că am să scot Kalashnikovul şi am să împuşc pe toată lumea!
Terminaţi o dată cu ghicitul ăsta stupid, în ghiocul candidatului!
Să vă dau un exemplu care ar trebui să pună lucrurile la punct.
De dragul conversaţiei, să spunem că aveţi o firmă de distribuţie care vinde Shitty Fresh, iar un comerciant dintr-un sat/oraş cumpără de la dumneavoastră. Amândoi ştiţi că Shitty Fresh este o prostie de băutură carbogazoasă. Dar n-are nici o importanţă. Pentru că nu vă interesează. Obiectul muncii dumneavoastră nu este să faceţi judecăţi de valoare cu privire la gusturile îndoielnice ale consumatorilor. Aveţi un contract. În care este stipulat că dumneavoastra distribuiţi băutura. Şi vă faceţi treaba. Ce beţi în timpul liber este treaba dumneavoastră.
Ei, aşa este si cu contractul de muncă. De aia îi şi zice C-O-N-T-R-A-C-T! Sunt două părţi implicate, care se asigură că fiecare dintre ele să respecte ceea ce este trecut acolo. Şi trec ce au nevoie, nu dileme existenţiale.
Dar nu, noi suntem firi contemplative, ne place să analizăm, să judecăm! Chiar aşa, spuneţi-mi şi mie, 'ăi de lucraţi în HR, la ce vă foloseşte să ştiţi ce vreau să fac eu în următorii cinci ani?
